sâmbătă, 26 mai 2012

Fratii Cullen.Capitolul 10: Durere si Adevar

 Mandru de noul meu talent cobor in hol cu dorinta de a-mi incerca noul meu dar pe membrii familiei mele. "Cobaii" era un cuvant prea urat pentru a-i numi asa. Familia Cullen , mai putin Edward care era in bucatarie la masa, urmareau stirile locale cu privire la atacurile nou-nascutilor din Seattle. Cand am trecut pe langa ei prin cap imi "fugeau" fel de fel de ganduri: "Iar atacuri in Seattle" , "Excelent! In curand vom avea parte de o lupta daca nou-nascutii o tin tot asa cu masacrele" , "Oare ce cauta?"
 Ajuns in bucatarie ma asez pe un scaun la masa alaturi de Edward care scria ceva pe un carnetel. Vazand ca ma holbez la el isi ridica privirile si se uita fix in ochii mei. "Oare de ce se uita la mine? Cred ca s-a lovit mult mai tare la cap de cat imi imaginam! Nu imi pot explica cum a putu sa adoarma. Poate de asta se comporta asa de ciudat! Vreau sa stiu la ce se gandeste!"
 Atunci cand fratele meu a incercat sa imi "alerge" prin cap gandul lui s-a auzit in ecou. Isi citea propriul sau gand. Mintea mea era ca o oglinda pentru el. O durere groaznica de cap ne-a cuprins, o data cu aceasta incercare a lui Edward. Mai bine il avertizam daca stiam ce avea sa experimentam.
 - Ce-i cu tine? striga el furios,
 - Nimic! Tu ce ai?
 - Nu stiu! De ce m-am durut capu?
 - Pe mine ma intrebi? Habar nu am! mint eu.
 - Eu cred ca tu stii mult mai multe decat vrei sa spui. De ce ne-a atacat acel nou-nascut?
 O data ce a rostit aceste cuvinte am inmarmurit. Nu stiam ce sa fac. Va afla tot.
 - Pe mine ma intrebi?
 - Te luminez eu! Te cauta pe tine. L-am interogat dupa ce ai adormit. spuse acel cuvat ca pe ceva nefiresc.
 - Si ce ti-a zis? zic eu inghitind in sec.
 - Tot striga: "Vladimir...fura....cartile!" Ce naibii ai facut in calatoria ta?
 - Nimic. spun eu calm indreptandu-ma spre usa.
  Incercarea mea de evadare de sub interogatoriu a fost oprita de Edward care m-a apucat de mana si m-a trantit pe scaut legandu-ma cu teava de metal prin care trecea apa de la chiuveta.
  Eram in mijlocul sufrageriei si toti se uitau la mine.
  - Vorbeste! striga fratele meu furios.
  - Ce vrei sa vorbesc? Ce vrei sa stii?
  - Totul! Cine esti?
 Nu mai aveam de ce sa ma ascund. Daca fugeam acum dovedeam ca nu sunt ceea ce pare dar daca marturiseam tot dovedeam acelasi lucru, pierzandu-mi familia si toate cercetarile acumulate pana in prezent. Adio familie, adio cautari. Trebuie sa spun adevarul, sa fiu sincer.
  - Bine va zic. Sunt un crimianl, un vanator care a ucis mii de vampiri si de oameni numai din placere fara sa regret faptele si pacatele ce le-am facut de-alungul anilor. Cu ajutorul minunatului meu talent de a-mi schimba mrosul am scapat de Volturi mereu cand acestia soseau la locul faptei in cautarea vinovatului. Trebuia sa fiu mort de mai bine de 40 de ani, dar mereu am fugit si m-am ascuns. In ochii Volturilor am un trecut negru, chiar daca nu ma cunosc. De asta am fost in Italia! Pentru a fura " Cartea Recenziei" sa ma asigur ca nu-i nimic acolo despre mine si " Cartea Farmecelor" pentru a o folosi in cautarea trecutului familie mele. Cu ajutorul binecuvantarii mele practic sunt o fantoma. Afland de trecutul meu am decis sa descopar mult mai mult, dar aveam nevoie de ajutor si asa l-am gasit pe Edward. Nu aveam de gand sa va spun nimic de "cazierul" meu. Aflam tot si dupa dispaream ca si cum nu m-ati fi cunoscut.
 Toti au ramas muti de uimire.
 - Deci esti fratele lui Edward. zise Bella cu ochii atintiti spre mine.
 Chipurile lor nu aratau nici bucurie nici dispret, numai fata lui Edward era dura si rece.
 - M-ai mintit! zise fratele meu trangandu-mi un pum in maxilar.
 - Da! Si imi pare rau!
 - Ce ai fi facut daca aflam mai devreme adevarul despre tine? intreba curioasa Rosalie.
 - Pai fugeam si ma ascundeam caci credeam ca m-ati fi predat Volturilor. Dar acum m-am hotarat sa infrunt realitatea si sa imi asum pedeapsa pentru greselile ce le-am facut. Deci cand plec?
 - Unde? intreaba Carlisle mirat?
 - La Volturi! Nu ma predati?
 - Nu! Ramai! zise Edwaerd cu o voce calma. Si eu am gresit si am fost iertat. Mi s-a oferit o a doua sansa! Meriti si tu una indiferent decat ai gresit. Chiar daca intram in bucluc macar suntem toti impreuna!
  Toti membrii familiei Cullen zambira. Emmet ma elibera din stransoare si ma stranse la pieptul lui ca de piatra.
 - Va multumesc din suflet! "Chiar daca nu mai am!" imi spun eu in gand.

Va rog sa vizualizati pagina de facebook: http://www.facebook.com/NewStoryTwilight unde sunt publicate si acolo capitolele. De asemenea as dori pareri\ comentarii de la voi cu privire la capitole. Vreau sa stiu daca va place! Puteti sa le postati aici pe blog sau pe facebook.

Un comentariu: