Fratii Cullen.Capitolul 14: Predarea

    - Nu se poate! spuse Aro uimit si ingrozit. Pe chip i se putea citi groaza si panica. Tu esti ucigasul din Manhattan, devoratorul din Mexic si insetatul de sange din Romania?
    - Da am un cazier "scaldat in roseata". afirm eu ironic.
    - Esti o bestie! Ai pus intreaga noastra lume secreta sub frica si panica. Nu iti inchipui cat vampiri au fost acuzati si omorati pentru niste fapte pe care nici macar nu le-au comis, cat sange de om a fost varsat..... si in plus, oamenii, ne-ar fi putu descoperi. Faptele tale au o gravitate mult prea mare. Meriti sa fii executat pe loc!
    - Nu! El nu a fost instruit ca ceilalti fii ai mei! A fost pe cont propriu! sari Carlisle pentru a ma apara.
    - Si tu! Carlisle! spuse Aro furios. Tu ai adapostit acest monstru. De ce esti prost? De ce vrei ca tu si restul familiei tale sa sufere? Merita aceasta monstorzitate sa traiasca? Merita el apart?
    - Da! zise tatal meu. Este parte din familie acum, de asta l-am protejat si de asta vreau sa il invat.
    - Carlisle... nu cunosti mintea acestui vampir. Cata ura i se varsa prin vene , ce sete puternica are, este o masinarie de ucis! completa Aro.  Si apropos de ce ai furat cartile? Cine esti?!
    Sala fu scufundata intr-o liniste adanca. Puteam auzi gandurile membrilor familiei mele. Cu totii erau ingrijorati.
    - Sunt Vladimir. Fratele biologic al lui Edward.
   Aro a ramas surprins la auzul acestor vorbe.
    - Am luat cartile, deoarece vroiam sa aflu mai multe despre trecutul meu si ale familiei mele biologie. Vroiam sa imi aflu radacinile. Cine sunt, de unde vin, cine sunt parintii mei si motivul "mortii" mele.
   - Asta nu este o scuza! striga Caius aprins. Ai furat , ai mintit si ai ucis! Intr-un cuvant esti un ucigas. Singura fapta nobila ar fi sa iti accepti pedeapsa.... moartea!
  - Te rog Aro nu! se ruga Carlisle
  - Imi pare rau. spuse conducatorul cu un ton de regret.
 M-am pus in genunchi. Aro mi-a luat capul in maini si se uita in ochii mei. Simteam durere. Fizicul si psihicul meu se daramau, simteam fiecare bucatica din mine ca se distrugea. Durerea imi curgea prin vene. Carnea incepea sa mi se fisureze. Vedeam cum pielea imi impietreste si cum incep sa cada bucatele din mine , zdorbindu-se cand cadeau pe podeaua rece. Inima imi era bombardata. Ma durea. Mi-am folosit abilitatea de a citi gandurile. Alice si Renesmee plangeau , Edward , Carlisle, Emmet si Jasper erau furios iar Bella si Rosalie incercau sa se elibereze in timp ce Esmee isi inchidea ochii pentru a nu mai vedea oroarea. Era o scena dura. Chiar daca nu se vedea sange si nu se auzeau tipete si gemete eu simteam durere. M-am uitat la Aro. Brusc sute de amintiri imi imbulzeau mintea. Impactul imi provoca mie si liderului o migrena , acesta orpind procesul de distrugere.
 - Tu.....

Fratii Cullen.Capitolul13: Descoperirea

    Aro avea privirea atintita asupra familiei mele. Eu m-am amestecat prin multime pentru a nu da de banuit. Toate clanurile ieseau din incaperea mare, doar familia Cullen erau inca in sala. Un gardian isi arunca privirea asupra mea privindu-ma insistent si dadu din nas ca si cum ii paream cunoscut. Incruntat, inca cu ochii pe mine acesta se apropia de Aro si ii sopti ceva la ureche.
   - Opriti-l! striga gardianul
 Din umbra sarira mai multi gardieni. Acestia mi-au inconjurat familia.
  - Ce se intampla? striga Rosalie
  - Ne-au prins. afirma Carlisle.
  - Aduceti-l la mine pe vampirul mic si saten. supuse Aro aratandu-ma cu degetul.
  Am incremenit de spaima. Nu stiam cum sa reactionez.
  - Fugi! imi ordona Edward.
  Un gardian se aproprie de acesta si il imobila. Am facut un salt in are si m-am prins cu mainile de candelabrul urias.
 - Prindeti-l! spuse conducatorul. Pe prietenii acestuia aducetii in Sala Tronului pentru pedeapsa.
  Smulg cabul candelabrului iar acesta cade peste toti gardienii de la sol. Famalia mea nu s-a importivit. Carlisle stia prea bine ce putere au Voltturi, asa ca nu sa opus acestora.
   Alti cinci vampiri apar. Eram panicat... m-au descoperit. Gata cu secretele, gata cu fuga, gata cu tot. Imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai trebuie sa fug si ca daca soldatii ma prind Voltturii ma vor omor.
  Dintr-o data imi arunc privire asupra unei ferestre. Alerg si ma imping cu putere in fereastra. Eram cam la etajul 10. Ma catar pe zidurile vehi ale castelulul pana deasupra Salii Tronului. Edward, Bella si ceilalti erau in fata conducatorilor.
 - Ei bine... cine e micutul? intreba Aro. E fiul tau Edward? De unde l-ati luat? Raspundeti-mi ! ordona conducatorul lovindu-mi fratele. Nu aveti ideea cate probleme mi-a cauzat acest vampir. Trebuie prins si executat, sau altfel va voi omor pe voi.
 De ajus! M-au ajutat , m-au acceptat si m-au iertat. Nu merita sa pateasca una ca asta si sa plateasca pentru faptele mele. Sunt umani.
 Furios sparg lucarna si ma intru in camera.
 - Bun. Micutul vampir. Capturati-l! ordona Aro cu zambetul pe buze.
 - Nu-i nevoie. Ma predau!
 La auzul acestor vorbe familia mea incremeni.
 - Vladimir nu! striga Edward cu putere.
 - Nu! Gata! Eu trebuie sa platesc pentru faptele mele.
 - Ce nobil. afirma Aro.
 Mi-am schimbat mirosul lui Edward si ma indreptam spre lider pentru judecata. Nu mai era cale de intoarcere si trebuia sa fac ce e corect pentru a-mi salva familia.